Kantinomus Verlag

Categoriile kantiene și interpretarea lui Noica

”The interest in the work of the thinker from Königsberg materialized in the translation of a quarter of the Critique of Pure Reason by Mihai Eminescu, about 150 pages, between 1874 and 1877. It was the first translation of the Prussian philosopher’s work and at the same time the first courageous attempt to transcribe a speculative text that is very dense conceptually. The translation preserved in manuscript was innovative for the then state of the Romanian language. It was not made public until 1906 with the publication of fragments by I. Alexandru Rădulescu-Pogoneanu in Convorbiri literare. The full text of the translation was not published until 1975. Eminescu was influenced by Kantian philosophical themes, which is reflected in his literary work. Maiorescu also translated fragments of Critique of Pure Reason in 1887, but did not publish them. Subsequently, in 1901 he published the translation of the chapter The dissension between morality and politics on eternal peace from the political treatise Towards eternal peace in the volume Crestomation: Selected Pieces from German Authors. Unfortunately, the late publication of the translations of Eminescu and Maiorescu’s Critique of Pure Reason deprived Romanian culture of some terminologically and conceptually innovative texts and of early access to the fundamental text of Kantian thought. Constantin Noica speaks of the particular value of the Eminescian translation, but also of the poet’s philosophical endowment revealed by the translation, an endowment that is not always evident in his poetic creation (Noica, 1975:XXXIX). The only text of Kant’s work published in Romanian before 1900 is On the Power of Feeling, with which by mere willpower one can become master over the ill-omened senses, in 1881, translated by David Almogen. It is Kant’s 1797 Letter to Professor Hufeland.”

Mircea Diaconu, Anuarul Institutului de Istorie ”George Barițiu” – Series Humanistica, tom. XIII, 2015, p. 313-320]

Original Romanian text:

”Interesul pentru opera gânditorului de la Königsberg s-a concretizat în traducerea unui sfert din Critica rațiunii pure de către Mihai Eminescu, aproximativ 150 de pagini, între 1874 și 1877. Este vorba despre prima traducere din opera filozofului prusac și în același timp reprezintă prima încercare curajoasă de transpunere a unui text speculativ foarte dens conceptual. Traducerea păstrată în manuscris a fost inovatoare pentru stadiul de atunci al limbii române. Nu s-a aflat public despre ea decât în 1906 odată cu publicarea unor fragmente de I. Alexandru Rădulescu-Pogoneanu în Convorbiri literare. Publicarea integrală a textului traducerii a fost realizată abia în 1975. Eminescu a fost influențat de teme filozofice kantiene, lucru reflectat în opera sa literară. Maiorescu traduce și el în 1887 fragmente din Critica rațiunii pure, însă nepublicându-le. Ulterior, în 1901 el publică traducerea capitolului Disensiunea dintre morală și politică cu privire la pacea eternă din tratatul politic Spre pacea eternă în volumul Crestomație: Bucăți alese din autori germani. Din păcate, publicarea tardivă a traducerilor lui Eminescu și Maiorescu la Critica rațiunii pure au văduvit cultura română de niște texte inovatoare terminologic și conceptual și de accesul timpuriu la textul fundamental al gândirii kantiene. Constantin Noica vorbește despre valoarea deosebită a traducerii eminesciene, dar și despre înzestrarea filosofică a poetului relevată de traducere, înzestrare care nu este evidentă întotdeauna în creația sa poetică (Noica, 1975:XXXIX). Singurul text publicat din opera lui Kant în limba română, înainte de anul 1900, este Despre puterea sentimentului cu care prin simpla voință cineva póte să devie stăpân peste simțurile bolnăvicioase, în 1881, în traducerea lui David Almogen. Este vorba despre Scrisoare profesorului Hufeland, redactată de Kant în 1797.”

Mircea Diaconu, Anuarul Institutului de Istorie ”George Barițiu” – Series Humanistica, tom. XIII, 2015, p. 313-320]