Ediție PDF (prima ediție), Kantinomus Verlag, Tübingen, 2024, 102 pagini
”Dragă Iain, tu nu îți poți imagina cât m-am bucurat când te-am descoperit pe YouTube.
Omul ăsta — mi-am zis — caută același lucru ca și mine, dar și-a început săpăturile din capătul celălalt al tunelului, din cealaltă parte a muntelui, exact de acolo unde aș fi vrut să ajung eu.
Tu ai pornit de la experiența empirică și încerci să ajungi la metafizică, ca să dai certitudinilor tale empirice o formă inteligibilă (Gestalt) iar eu am pornit de la metafizică și încerc să ajung la experiența empirică, ca să dau certitudinilor mele teoretice (metafizice sau transcendentale, în sensul lui Kant)un conținut empiric. Căci, cum spunea Kant în felul său, ideile fără un conținut empiric sunt pure ficțiuni, iar percepțiile noastre sensibile fără niște concepte integratoare sunt doar niște bâjbâieli în întuneric.”
”Așadar, tu cauți în metafizică un cadru conceptual adecvat, niște modele interpretative și niște categorii (criterii de clasificare) prin care să faci inteligibilă impresionanta ta colecție de date empirice, iar eu caut în fiziologia simțirii și gândirii niște confirmări empirice ale apriorismului epistemologic kantian, pe care eu îl găsesc perfect coerent și inteligibil.”
”Dragă Iain, mulțumită ție, astăzi îmi este clar că perspectiva estetică (empirică) este perspectiva predilectă a emisferei stângi (responsabilă de relația noastră cu obiectele lumii sensibile) iar perspectiva transcendentală (holistă, pur teoretică) este perspectiva predilectă a emisferei drepte, responsabilă cu orientarea noastră existențială, geografică și morală în lumea inteligibilă, fără de care emisfera stângă s-ar rătăci în jungla datelor ei empirice.
Asimetria funcțională a emisferelor cerebrale reliefată de tine prin prisma parabolei »Master-Emisar« cred că este cea mai mare confirmare fiziologică pe care epistemologia stereoperspectivală kantiană o putea primi.
Emisfera stângă este cea care, cum zice proverbul: nu vede pădurea din cauza copacilor.
Pentru emisfera stângă conceptul care nu desemnează un obiect palpabil este un concept vid, pur speculativ și inutil, dacă nu chiar periculos. În perspectiva emisferei stângi, conceptul de »pădure« este o pură ficțiune, căci »pădurea« nu face niciodată obiectul simțurilor, ci doar al intelectului. (A văzut cineva vreodată »universul«? Totuși, de unde avem noi acest concept?)
În perspectiva emisferei stângi, »pădurea« este puctul de fugă de la orizontul cunoașterii ei empirice, pe care vrea să-l alunge mereu în transcendent (afară din pădure), tocmai pentru a-și salva consistența cunoștințelor sale forestiere.
Emisfera dreaptă este aceea care vede pădurea în ansamblu și, tocmai de aceea, vede într-un context mai adecvat copacii (colecția de date empirice ale emisferei stângi). Pentru emisfera dreaptă, conceptul de »pădure« este imanent, dat a priori și necesar, tocmai pentru a asigura completitudinea logică a sistemului ei de concepte sintetice. Ce este conștiința? Este…”
”Soluția interpretativă dată de tine antagonismului epistemologic unilateral[1] dintre cele două emisfere cerebrale corespunde perfect soluției critice dată de Kant antagonismului epistemologic unilateral dintre sensibilitate și intelect, respectiv, dintre cele două întrebuințări diametral opuse ale rațiunii, cea empirică și cea transcendentală (teoretică).
I. Prima analogie între epistemologia ta empirică și epistemologia transcendentală (teoretică) kantiană este dualismul, sau, mai exact, stereoperspectivismul — cum îmi place mie să spun. În asimetria epistemologică dintre cele două emisfere cerebrale, conform dovezilor aduse de tine, emisfera stângă este emisfera analitică iar emisfera dreaptă este emisfera sintetică (chiar în sensul pe care îl da Kant dihotomiei analitic-sintetic).
II. A doua analogie este relevanța epistemologică pe care tu o acorzi imaginației — imaginației productive, cum spunea Kant, nu simplei fantezii (joc al imaginației), cum ai precizat și tu de mai multe ori.
III. A treia analogie este relevanța epistemologică pe care tu o acorzi atenției (Aufmerksamkeit), adică înclinației noastre naturale de a nu sesiza decât ceea ce ne putem imagina a priori ca fiind posibil și a nu căuta decât ceea ce știm a priori ca fiind util sau dăunător.
IV. A patra analogie: Toată opera ta, aș putea spune, este o încercare eroică de a face dreptate emisferei drepte în istoria culturii și științei, tot așa cum Kant încercase să facă dreptate metafizicii — căci, conform propriilor tale observații, este clar că emisfera dreaptă este emisfera metafizicii (a gândirii holiste, inevitabil paradoxale) iar emisfera stângă este emisfera empiriei (a gândirii liniare, analitice, care vizează întotdeauna îndeplinirea în regim de urgență a unor sarcini concrete, ca un vânător sau soldat).
V. A cincea analogie este relativitatea realității empirice față de facultățile noastre de cunoaștere, însă nu ca ființare, ci doar ca formă (Gestalt).”
”Filosofia ta, dragă Iain, este ceea ce Kant numea realism empiric, adică un complement al idealismului transcendental, nu negația lui. Idealismul transcendental și realismul empiric sunt cele două puncte de vedere ale epistemologiei stereoperspectivale kantiene — cum o numesc eu.”
Marcel Chelba – Scrisoare deschisă către Iain McGilchrist / I. Despre confirmarea fiziologică implicită pe care Iain McGilchrist o aduce epistemologiei stereoperspectivale kantiene, Kantinomus Verlag, Tübingen, 2024, ISBN: 978-3-9820930-5-5
[1] Filosoful român Constantin Noica (1909-1987), în ultima sa carte, Scrisori despre logica lui Hermes (1987), a introdus conceptul de contradicție unilaterală. Cazul cel mai notoriu de contradicție unilaterală invocat de Constantin Noica era relația dintre parte și întreg, în care partea contrazice întregul, ca să își asigure individualitatea, în timp ce întregul nu contrazice partea, ca să își asigure unitatea. Este exact tipul de relație relevată de tine între sarcinile sau virtuțile cognitive ale celor două emisfere cerebrale.”
Kantinomus Verlag 