O emisiune la Radio România Cultural, ”Izvoare de filosofie”, 22 Mai 2010.
Moderator: Constantin Aslam
Invitat: Marcel Chelba
Transcrierea emisiunii și notele adiționale: Marcel Chelba
PDF, 19 pagini A4, 2,99 Euro
Ediție PDF, Kantinomus Verlag, Tübingen, 2023
ISBN: 978-3-9820930-9-3
© Marcello-Silvestri Chelba, 2010, 2023
Înregistrarea audio a emisiunii poate fi găsită pe YouTube (cu subtitrare în limba engleză) și pe acest blog.
Citat:
***
”CA– Mai simt nevoia unei precizări. Vă rog.
MC– Da?
CA– Să înţelegem că dumneavoastră, cu metafora aceasta, cu parabola pasăre-cârtiţă…
MC– Exact, acum urmează să trasăm…
CA– Nu, întrebarea mea era următoarea, ca să înţelegem mai bine: dumneavoastră aţi mers cu perspectiva fizicii contemporane în Kant să faceţi o lectură – o dublă lectură, ca să spun aşa – Critica raţiunii, pe de o parte, şi fizica teoretică contemporană, de cealaltă parte, ca şi cum ar fi mâna stângă/mâna dreaptă, să vedeţi dacă ele sunt simetrice?
MC– Da, sigur, am căutat astfel de analogii şi am găsit analogii foarte puternice.
CA– Aşa. Vă rog.
MC– Această perspectivă a cârtiţei ar fi exact perspectiva gândirii empiriste şi a fizicii clasice, newtoniene. Perspectiva păsării, aceea cu infinitul înăuntru, ar fi perspectiva ştiinţelor moderne (şi a idealismului transcendental kantian). Să vă dau…
CA– Ce interesant! Ce interesant!
MC– Să vă dau un citat, de exemplu… din Niels Bohr. Mi-am pregătit vreo două citate, pe care le consider esenţiale, şi aş vrea să mă lăsaţi să le dau.
CA– Vă las. Rugămintea mea este…
MC– Scurte. Da.
CA– …să nu intrăm în detalii tehnice. Da?
MC– Da, da, da. Uitaţi ce spune Niels Bohr: „Sursa schizofreniei întregii viziuni moderne asupra lumii provine din separarea, opoziţia dintre subiect şi obiect. Separaţiile, opoziţiile, poate chiar mai profunde, ca aceea dintre real şi posibil, dintre actual şi potenţial, dintre materie şi spirit, au impietat asupra progresului cunoaşterii contemporane către o veritabilă sinteză globală.” Deci, perspectiva ştiinţelor moderne, a mecanicii cuantice şi fizicii relativiste, este tocmai una care o depăşeşte pe cea clasică, a lui Newton, prin această completitudine a sistemului fizicii. Adică, fizica cuantică, de exemplu, este o fizică în care această scindare, sciziune sau independenţă…
CA– Între subiect şi obiect.
MC– … între subiect şi obiect… a dispărut. Ele sunt legate într-un sistem fizic unic şi de aici toată ambiguitatea şi toate paradoxele acestei noi perspective de cunoaştere deschise de mecanica cuantică şi fizica relativistă.
CA– Şi al doilea citat – că aţi spus că aveţi două.
MC– Din Schrödinger v-aş da un citat.
CA– Vă rog.
MC– „Einstein nu a dezvăluit – cum auzim uneori – minciuna gândurilor profunde ale lui Kant privind idealizarea spaţiului şi timpului; dimpotrivă, el a făcut un mare pas spre desăvârşirea acestei idealizări.” Adică, fizica relativistă nu a dezminţit teoria lui Kant despre apriorismul spaţiului şi timpului ca nişte concepte sintetice transcendentale, ci, dimpotrivă, a întărit această teorie, pentru că spaţiul şi timpul în fizica relativistă sunt… tocmai asta sunt, nişte intuiţii sintetice a priori, nişte construcţii ale imaginaţiei noastre productive, nu nişte reprezentări ale unor experienţe empirice.
CA– Ceea ce spuneţi dumneavoastră – vă întrerup puţin – ceea ce spuneţi dumneavoastră, stimate domnule Marcel Chelba, este de-a dreptul revoluţionar. Noi am învăţat la şcoală că teoriile despre spaţiu şi timp ale lui Kant din Critica raţiunii pure au fost infirmate de mecanica relativistă, de teoria cuantică, şi că, prin urmare, iată, noi am avea nevoie de o altă construcţie filosofică, întrucât Kant nu mai este de actualitate, el venind…, reprezentările sale filosofice venind în conflict cu dezvoltările recente ale ştiinţei. Or dumneavoastră susţineţi taman contrarul.
MC– Da. Din păcate este un foarte grav malentendu, să spunem – o proastă receptare a lui Kant – chiar în plină revoluţie a gândirii ştiinţifice.
CA– Dar ceea ce spun eu aparţine manualului universitar din Occident. Nu-i vorba de România aici.
MC– Deşi corifeii acestei revoluţii ştiinţifice care a avut loc la începutul secolului trecut cu mecanica cuantică şi teoria relativităţii utilizau din plin concepte kantiene şi de refereau la el, chiar cu sugestii evidente, totuşi, în critica filosofică sau în epistemologia modernă Kant a fost considerat infirmat de aceste progrese.
CA– Exact. Exact.
MC– Haideţi să vă dau un citat din Fritjof Capra – un comentator mai recent – să vedeţi o legătură a fizicii moderne cu Kant, dar total ignorată. El trimite, face conexiuni cu filosofia orientală, ceea ce nu este greşit, există aceste conexiuni, însă filosofia europeană are reperele şi grila critică prin care să interpreteze aceste rezultate ale ştiinţei moderne, nu trebuie să meargă chiar atât de departe.
CA– Dar fizicianul le priveşte ca pe nişte bizarerii, domnule Chelba. Vă rog.
MC– Iată ce spune Capra: …”
***
Marcel Chelba – Despre modernitatea lui Kant, Kantinomus, 2023
Kantinomus Verlag 