Kantinomus Verlag

Fragmente din Antologia Singurătății, Caietul Negru. Însemnări pe marginea unei lecturi hegeliene (1984-1985). Kantinomus Verlag, Tübingen, 2023. ISBN: 978-3-911041-10-2, 29 pages. 5,99 Euro.

”Cum aş putea fi liber într-o lume în care nu este posibilă libertatea?

*

Sper, doresc deci, ba chiar voiesc ca lumea în care sunt să fie asemenea idealului meu, chiar cred că şi este asemenea lui, căci am văzut eu că mai toate idealurile sunt posibile, într-o oarecare măsură, într-o altă măsură nu – şi asta numai din cauza unor impedimente ridicate de limitele lucrurilor sau de vecinătatea lor cu altele, de legătura lor.

Dar idealul meu este libertatea şi observ că aceasta nu poate fi dobândită cu adevărat decât în singurătate, pe de-o parte, şi prin cunoaştere (iscusinţă), pe de alta. Or, cel mai singur lucru din lume este însăşi lumea, totalitatea lucrurilor şi a nelucrurilor, inclusiv eu, conştiinţa prezenţei sale; ca să văd mai bine în faţa mea această prezenţă solitară absolută îi voi zice fiinţa.

Acum nu-mi rămâne decât să văd, să cercetez dacă un lucru, fiind absolut singur, deci absolut liber, poate fi aşa cum e lumea, eu şi toate celelalte deodată şi, mai ales, dacă acest lucru se poate şti şi dacă poate fi propriul său stăpân, căci şi acestea sunt condiţii ale libertăţii.

Dacă descopăr că se poate, atunci chiar şi este aşa?

Chiar întrebarea în sine îmi semnalează faptul conştiinţei unei obiectivităţi pe care o am şi pe care nu mi-o explic decât prin faptul că am acces la ea.

Dacă pot îmagina lumea ca fiinţă şi dacă aceasta răspunde afirmativ exigenţei mele de libertate – este, prin urmare, liberă – fără ca această ipoteză să mă conducă apoi la concluzii contrare experienţei, înseamnă că libertatea este posibilă, îmi este, prin urmare, accesibilă şi pot să aspir către ea.

Căci prin ce îşi afirmă oare un lucru cu mai multă putere de convingere şi tărie prezenţa în faţa mea, decât prin surprizele pe care mi le poate face, prin însăşi surpriza apariţiei sale în faţa mea?

Surpriza are rol corector. Ca eşec rezultat dintr-o eroare de calcul, ca noutate experimentală sau ca imprevizibilitate exterioară surpriza conduce la adevăr. Surpriza aduce faţă în faţă un fapt şi o credinţă, moment în virtutea căruia credinţa are prilejul să îşi verifice temeiul, să şi-l confirme sau nu, iar faptul să se deschidă către conştiinţă, să se afirme în faţa mea, îmbogăţindu-mă; aflându-l, îl fac să devină conştiinţă, devenind conştient de el, devin lume.

…

Sunt absolut singur. Dacă a merge înseamnă a parcurge un gol dinnaintea mea, iar golul, absenţa, lipsa de mine, atunci trecerea mea prin el este o punere continuă a mea acolo unde odinioară nu eram; astfel eu voi fi fiind. Dar cum pot şti că pasul acela s-a întâmplat? Căci eu sunt tot timpul la mine, de mine; singur fiind, eu sunt tot timpul eu, oriunde aş fi; în afara mea este tot timpul gol, nesfârşit. Mişcarea mea rectilinie şi uniformă se desfăşoară în virtutea puterii mele de a fi; eu sunt mişcându-mă, dar nu-mi pot sesiza mişcarea, căci acolo unde aş fi fost, nu mai sunt; în golul nesfârşit de mine din afara mea, în absenţa nesfârşită de mine din exteriorul meu, eu, care sunt tot timpul, nu-mi pot sesiza deplasarea, exteriorul meu fiindu-mi tot timpul acelaşi; eu sunt tot timpul aici, dacă sunt altundeva mi-e totuna, şi acolo sunt tot aici, exteriorul meu este acelaşi; astfel eu voi fi fiind eu.

În spaţiul nesfârşit centrul este pretutindeni. Spaţiul nesfârşit este singurătatea centrului. Oriunde aş fi, sunt în centru, mişcarea mea nefiind decât o rămânere tot timpul în centru, o parcurgere uniformă a centrului, a lui aici, de pretutindeni, o frământare în centru, aici, în locul în care mă aflu. Atât timp cât eu sunt numai la mine, tot ce se întâmplă cu mine este repaus, rămânere la sine, eu rămânând tot timpul eu, chiar dacă în fiecare clipă sunt alt-fel.

Tocmai de aceea, fiindcă orice s-ar întâmpla în sinea mea eu rămân tot timpul eu, adică acelaşi, felul meu de a fi are o libertate maximă: pot fi ori-unde, pot fi ori-cât şi ori-cum, atât de oriunde, încât şi acolo unde nu sunt, atât de oricât, încât şi nimic, atât de oricum, încât şi aşa cum nu sunt, adică în acelaşi timp şi contrarul. Adevărul absolut este da şi nu deodată. (Iată, la sfârşitul redactării acestor rânduri mă simt fericit. Buziaş, 30 martie 1984)”

Marcel Chelba, Exerciţii libere de cosmo-ego-logie, Kantinomus Verlag, Tübingen, 2023