Ediție PDF, Kantinomus Verlag e.U., Tübingen, 2024, ISBN: 978-3-911041-11-9, 6 pag., 2,99 Euro.
CIORAN – ULTIMUL MARE ESTET AL TÂNGUIRII NOASTRE METAFIZICE. FRAGMENTE ÎN CHEIE CIORANIANĂ[1]
”Mulţumită contemporanilor mei, am ajuns şi eu pe culmile disperării – dar m-am străduit din răsputeri să nu ridic tonul, să nu las acest Appendix[2] să ia forma unei plângeri penale împotriva Omului sau, mai grav, a unei contestaţii metafizice la adresa autorităţii ontologice şi morale a lui Dumnezeu. Nu pentru că ar fi fost periculos sau zadarnic – devreme ce nu există nişte instanţe mai înalte la care să te adresezi –, ci pentru că, în vacarmul happening-urilor culturii noastre moderne, un astfel de demers ar fi sunat cam comercial.
Strigătul disperat de durere al lui Iov, fatalismul Eclesiastului şi dezamăgirea finală a lui Isus, pe cruce, au devenit demult, în economia de piaţă a culturii noastre moderne, nişte branduri de succes, fără de care industria spectacolului şi mass media ar falimenta rapid.
În filosofie, estetica lamentaţiei a devenit cam «naşpa» – şi-a epuizat resursele persuasive.
Nu mai crede nimeni în lacrimi şi sfinţi.
Cioran a fost ultimul mare estet al tânguirii noastre metafizice.
*
Cioran poate fi citit şi în cheie tragi-comică, dar ar fi păcat. Am pierde esenţialul.
Cioran nu este un clovn depresiv, modern, ci un profet al sfârşitului, care se vrea luat în serios. Când spune „Omul va dispărea – era convingerea mea până acum neclintită. Între timp mi-am schimbat părerea: trebuie să dispară”, Cioran pare un cabotin, un saltimbanc pus pe şotii şi calambururi facile (un „pesimist jovial” i s-a spus cu simpatie), dar când revine şi spune…”
[1] Textul acesta a fost scris cu prilejul Centenarului Cioran (2011). Primele rânduri le-am scris pe blogul emisiunii Izvoare de filosofie a d-lui Constantin Aslam, pe Radio România Cultural. Apoi, invitat să particip la Facultatea de Filosofie din Bucureşti cu o comunicare despre Cioran, textul a luat proporţiile de faţă. Ulterior acest text a fost publicat în ANNALS of the University of Bucharest, Philosophy Series, Vol. LX, no. 1, 2011, pp. 29 – 32.
[2] Între timp, am inclus acest text într-o lucrare mai amplă, aflată în curs de apariţie, intitulată Appendix, care reprezintă volumul III din Tetralogia kantiană (o serie de lucrări din care nu a apărut până acum decât Volumul I: Introducere critică. Despre posibilitatea Metafizicii, ca Ştiinţă, în perspectiva filosofiei critice kantiene, Editura Crates, Reşiţa, 2004). În cele din urmă, pentru că am simțit mereu nevoia să revin la Cioran, acest text a atins proporțiile unei cărți de sine stătătoare (Emil Cioran – ultimul mare estet al tânguirii noastre metafizice. Antimetafizica și soteriologia disperării), pe care sper să o pot publica cât mai curând.
Kantinomus Verlag 